nu vreau, si totusi

o fac. adica inca spun si fac ce mai simt. nu chiar mereu, ca doar nu merit fericire in fiecare zi...

si tot azi am ajuns la o concluzie. eu ori trec printr-o perioada acuta de lipsa de concentrare si luciditae, ori chiar nu am nimic ce as putea explora. nu mai am dreptate acum sa afirm ca nu mi se dau sanse. si totusi, de ce nu profit de ele??

frica ma paralizeaza.

mi-e frica.