intortocheate sunt căile minţii

visele.

si cum am inca multe griji legate de viitorul si drumul meu in viata...am si multe cosmaruri. sau na, vise mai putin frumoase si linistitoare.

si saptamana trecuta a sunat telefonu de dimineata si pentru cateva secunde ma intrebam de ce ma suna pe mine ARMANI???
dar nu, nu suna Armani, nici nu stiu dc e persoana adevrata sau dc mai traieste inca...era doar ALARMA scris pe ecran.dar nu vedeam bine.

si asta ma duce cu mintea la alta intamplare. era anu 2, sesiunea de iarna, si aveam examen la Politica internationala, cu Ivan. si eram terorizata de ea. am invatat un pic. poate nu cat ar fi trebuit, da vreo 4 zile in continuu tot e ceva.
si vine dimineata cu pricina, pun ceasu sa sune la 7.
ora 7, telefonul meu incepe sa sune si eu incep sa tip la el: NUUUUUU!!!!
colega mea de camera, Blonda, se uita la mine foarte nedumerita si ma intreba, esti bine?
eu ziceam da da, si apoi nuuuuu la telefon. dupa cateva secunde bune ma dumiresc.
in loc de "turn off alarm" eu vedeam "delete all". adica telefonul era creierul meu si eu trebuia sa-mi dau acordu sa stearga tot ce apucasem sa invat.
au fost momente de teroare pura!!

dar asta plus telefonul luui Armani m-au facut sa ma trezesc razand dupa niste zile in care somnul nu a fost chiar odihnitor.

si cred ca atat.

Comentarii

Postări populare