nedumerire de august
este august deja. chiar 5, deci mai e putin pana la sf. maria, zi dupa care incepeau "la revedere'-rile cand stateam la matusa-mea in viforata(tgv), cand stiam ca mai e putin si incepe scoala. sf. maria pt care nu am tinut niciodata post.
deci, dupa sf. maria vine scoala. si vine toamna. si vine iar iarna. si pan'la primavara tot mai e.
si acum o sa vina sf. maria si la mine nu o sa mai vina scoala. o sa vina doar toamna. si oricat de mult vroiam sa stau in pijamale pe 15 sept sau 1 oct, acum mi se pare nelalocul lui sa fac asta. in anul 1 de facultate am promis ca pe 15 sept o sa stau toata ziua in casa, imbracata in pijamale, in semn de protest pentru cei 12 ani in care pe vremea aia trebuia sa fiu la scoala, imbracata in haine decente.
dar nu am putut. pe 15 sept 2004 m-am trezit mai dimineata decat de obicei, m-am imbracat frumos si am plecat la liceu, sa vad cum e sa nu intru in clasa dupa discursul de bun venit al directoarei. am fost cu o prietena. am ascultat, am ras cu degajare si superioritate inchipuita, am inspecatat bunaciunile pe care le stiam si progresele lor in timpul verii (erau 2 gemeni frumosi foc, cu 2 ani mai mici ca noi, pe care i-am mai vazut in bucuresti...la fel de frumosi sunt si acum), am trecut in condica bunaciunile carora nu le vom observa dezvoltarea "spirituala" si am plecat. cu un oarecare gust amar. nu mi-a placut liceul, dar atunci il regretam. dar, oricum, ma astepta bucurestiul cu facultatea si oameni noi. toti noi, de fapt. era o aventura.
si anul asta s-a terminat si facultatea. aventura nu, chiar se inteteste, bag eu seama.
si revin la nedumerirea mea de august (de fapt, nu mai stiu despre ce era articolu' asta). e prima vara in bucuresti. si e straniu. e ca si cum ar fi un iunie fara capat, caci iunie era singura luna de vara pe care o stiam aici. si dintr-o data o sa se faca septembrie, si apoi octombrie si o sa incep sa recunosc din nou bucurestiul.
dupa sf. maria nu mai vine nimic. doar concediul. barcelona. care este o saptamana si e gratis (suflete bune si nepangarite surorile mai mari :D)
dar, totusi, e "concediu", nu "vacanta".
ps. nu am apucat sa fiu pionier sau sa cant acest cantec, dar cred ca e frumos prin naivitatea lui. daca se vroia a fi naivitate.
deci, dupa sf. maria vine scoala. si vine toamna. si vine iar iarna. si pan'la primavara tot mai e.
si acum o sa vina sf. maria si la mine nu o sa mai vina scoala. o sa vina doar toamna. si oricat de mult vroiam sa stau in pijamale pe 15 sept sau 1 oct, acum mi se pare nelalocul lui sa fac asta. in anul 1 de facultate am promis ca pe 15 sept o sa stau toata ziua in casa, imbracata in pijamale, in semn de protest pentru cei 12 ani in care pe vremea aia trebuia sa fiu la scoala, imbracata in haine decente.
dar nu am putut. pe 15 sept 2004 m-am trezit mai dimineata decat de obicei, m-am imbracat frumos si am plecat la liceu, sa vad cum e sa nu intru in clasa dupa discursul de bun venit al directoarei. am fost cu o prietena. am ascultat, am ras cu degajare si superioritate inchipuita, am inspecatat bunaciunile pe care le stiam si progresele lor in timpul verii (erau 2 gemeni frumosi foc, cu 2 ani mai mici ca noi, pe care i-am mai vazut in bucuresti...la fel de frumosi sunt si acum), am trecut in condica bunaciunile carora nu le vom observa dezvoltarea "spirituala" si am plecat. cu un oarecare gust amar. nu mi-a placut liceul, dar atunci il regretam. dar, oricum, ma astepta bucurestiul cu facultatea si oameni noi. toti noi, de fapt. era o aventura.
si anul asta s-a terminat si facultatea. aventura nu, chiar se inteteste, bag eu seama.
si revin la nedumerirea mea de august (de fapt, nu mai stiu despre ce era articolu' asta). e prima vara in bucuresti. si e straniu. e ca si cum ar fi un iunie fara capat, caci iunie era singura luna de vara pe care o stiam aici. si dintr-o data o sa se faca septembrie, si apoi octombrie si o sa incep sa recunosc din nou bucurestiul.
dupa sf. maria nu mai vine nimic. doar concediul. barcelona. care este o saptamana si e gratis (suflete bune si nepangarite surorile mai mari :D)
dar, totusi, e "concediu", nu "vacanta".
ps. nu am apucat sa fiu pionier sau sa cant acest cantec, dar cred ca e frumos prin naivitatea lui. daca se vroia a fi naivitate.
Comentarii