in a green tea mood
adica sunt la birou si beau green tea cu lamaie. suna bine si are un gust si mai bun.
vroiam de mult sa mai scriu, simt ca am multe de spus lumii, dar mereu cand ma apropii de calculator imi dispar gandurile marete.
mereu am fost de parere, inca de cand eram mai tanara (:D) ca ar trebui inventat un aparat/gadget/dispozitiv/anything ce ar putea intra direct in creier si sa inregistreze ideile in forma pura. asta pentru ca de mica mi se spunea ca nu se intelege ce spun, cu toate ca pentru mine era clar. misterul s-a rezolvat cam in aceeasi peioada, mi-am dat seama ca nu ziceam chiar TOT ce trebuia, dar la mine in creier exista informatia, si mereu ma enervam, pentru ca pentru mine era mereu clar ce vroiam sa zic...si niciodata nu-mi ieseau compunerile din cls a2a clare. pentru ca scriam jumatate de idee, si cealalta jumatate se pierdea somehow pe drumul dintre creier pana la mana.
asta as vrea si acum
ma "loveste" inspiratia quite hard cand sunt in metrou, sau in 41, mai nou. atatia oameni diferiti...dar uit sau mi-e sila sa scriu.
si acum fragmente din fapti diversi de cand fac naveta cu metroul si 6 statii de tramvai 41.pana la capat.
1. ieri imineata mi-am dat seama ca, de fapt, raiul e rotund. nu exista colturi, deci expresia "intr-un colt de rai" e facatura. restaurantul din statia crangasi (sau aproape de statie...) o demonstraza. singura cladire din zona fara nici un fel de colturi se numeste "colt de rai". true.
2. daca as fi fost barbat, aseara, in drum spre casa, m-as fi indragostit iremediabil. era o EA pe scaun, bruneta, ganditoare, extraordinar de frumoasa si un pic trista. nu prea se integra intre tanti cu sacose de plastic sau "feti frumosi" din epoca manelelor. si ea nu parea de acolo. nu stiu ce cauta in 41. si am zis (iar) ca nu-i frumos sa ma holbez, si nu m-am mai holbat, si apoi scaunul era gol. ma intreb unde a coborat, daca o astepta cineva, daca arata bine(statea pe scaun, deci nu am vazut restul), ce lucreaza, ce cauta in 41?
3. am fost la restaurantul indian Karishma. eu nu-s fan curry, chiar deloc deloc...dar mai bine incerc ceva autentic si apoi zic ca nu-mi place. deci, am fost acolo si mi-au placut la nebunie startar-urile. paine cu usturoi, o tocatura de ceapa cu ceva in ea (extraordinar de buna), ceapa in otet rosu, branza rosie (fusese la macerat si apoi la cuptor). toate bune. un pic usturate (eu nu-s fan deloc condimente, adica de-alea care ustura...).
si apoi felul principal. am luat un fel de pui in sos gros sau uscat. am zis dulce. am zis fara condimente deloc. si chelnerul a zis ca este mild. eu am zis bravo.
si vine mancarea. bucati de pui in sos mai gros sau uscat...(asa scria in meniu). si gust, si gust si apoi tip: cine vrea, ca ustura!!
am mai luat bucatele din alte castroane si la un moment dat aproape mi s-a facut rau. am cerut alta farfurie si alte tacamuri. si apoi am facut schimb cu un pui cu caju si fistic si am intrat mai serios in orez. si dupa un pahar de vin eram mai mult decat ametita.
si in metrou, seara, mai sa intru si mai tare in pamant decat eram. puteam a curry, a ceapa, a usturoi. am vazut cateva nasuri strambandu-se in jurul meu. am inceput sa ma miros subtil, si da, in afara de esarfa care mirosea a parfum, in rest miroseam a restaurant indian.
urmeaza un rest mexican, turc sau mai stiu eu ce. daca nu pot sa ma duc in tarile alea, macar sa le incerc mancarea cu tot cu aroma de bucuresti.
cred ca ar trebui sa fie nr 4,nu mai stiu...
well, urmatorul fragment de banalitate
ma duceam intr-o seara spre casa. adica spre metrou. si ma opreste o tip ala vreo 20 si foarte putini ani, destul de normala, adica sa nu duhneasca a prostie.
dar a deschis gura, si misterul a disparut.
"stii niste linii aeriene pe aici?"
primul meu impuls a fost sa ma uit in sus, nu cumva sa cada pe mine liniile aeriene. apoi am zis ca poate o fi vreo camera ascunsa...dar, nu. m-a intrebat din nou.mi-am dat seama, pana la urma, ca saracuta cauta o agentie de bilete.
vroiam de mult sa mai scriu, simt ca am multe de spus lumii, dar mereu cand ma apropii de calculator imi dispar gandurile marete.
mereu am fost de parere, inca de cand eram mai tanara (:D) ca ar trebui inventat un aparat/gadget/dispozitiv/anything ce ar putea intra direct in creier si sa inregistreze ideile in forma pura. asta pentru ca de mica mi se spunea ca nu se intelege ce spun, cu toate ca pentru mine era clar. misterul s-a rezolvat cam in aceeasi peioada, mi-am dat seama ca nu ziceam chiar TOT ce trebuia, dar la mine in creier exista informatia, si mereu ma enervam, pentru ca pentru mine era mereu clar ce vroiam sa zic...si niciodata nu-mi ieseau compunerile din cls a2a clare. pentru ca scriam jumatate de idee, si cealalta jumatate se pierdea somehow pe drumul dintre creier pana la mana.
asta as vrea si acum
ma "loveste" inspiratia quite hard cand sunt in metrou, sau in 41, mai nou. atatia oameni diferiti...dar uit sau mi-e sila sa scriu.
si acum fragmente din fapti diversi de cand fac naveta cu metroul si 6 statii de tramvai 41.pana la capat.
1. ieri imineata mi-am dat seama ca, de fapt, raiul e rotund. nu exista colturi, deci expresia "intr-un colt de rai" e facatura. restaurantul din statia crangasi (sau aproape de statie...) o demonstraza. singura cladire din zona fara nici un fel de colturi se numeste "colt de rai". true.
2. daca as fi fost barbat, aseara, in drum spre casa, m-as fi indragostit iremediabil. era o EA pe scaun, bruneta, ganditoare, extraordinar de frumoasa si un pic trista. nu prea se integra intre tanti cu sacose de plastic sau "feti frumosi" din epoca manelelor. si ea nu parea de acolo. nu stiu ce cauta in 41. si am zis (iar) ca nu-i frumos sa ma holbez, si nu m-am mai holbat, si apoi scaunul era gol. ma intreb unde a coborat, daca o astepta cineva, daca arata bine(statea pe scaun, deci nu am vazut restul), ce lucreaza, ce cauta in 41?
3. am fost la restaurantul indian Karishma. eu nu-s fan curry, chiar deloc deloc...dar mai bine incerc ceva autentic si apoi zic ca nu-mi place. deci, am fost acolo si mi-au placut la nebunie startar-urile. paine cu usturoi, o tocatura de ceapa cu ceva in ea (extraordinar de buna), ceapa in otet rosu, branza rosie (fusese la macerat si apoi la cuptor). toate bune. un pic usturate (eu nu-s fan deloc condimente, adica de-alea care ustura...).
si apoi felul principal. am luat un fel de pui in sos gros sau uscat. am zis dulce. am zis fara condimente deloc. si chelnerul a zis ca este mild. eu am zis bravo.
si vine mancarea. bucati de pui in sos mai gros sau uscat...(asa scria in meniu). si gust, si gust si apoi tip: cine vrea, ca ustura!!
am mai luat bucatele din alte castroane si la un moment dat aproape mi s-a facut rau. am cerut alta farfurie si alte tacamuri. si apoi am facut schimb cu un pui cu caju si fistic si am intrat mai serios in orez. si dupa un pahar de vin eram mai mult decat ametita.
si in metrou, seara, mai sa intru si mai tare in pamant decat eram. puteam a curry, a ceapa, a usturoi. am vazut cateva nasuri strambandu-se in jurul meu. am inceput sa ma miros subtil, si da, in afara de esarfa care mirosea a parfum, in rest miroseam a restaurant indian.
urmeaza un rest mexican, turc sau mai stiu eu ce. daca nu pot sa ma duc in tarile alea, macar sa le incerc mancarea cu tot cu aroma de bucuresti.
cred ca ar trebui sa fie nr 4,nu mai stiu...
well, urmatorul fragment de banalitate
ma duceam intr-o seara spre casa. adica spre metrou. si ma opreste o tip ala vreo 20 si foarte putini ani, destul de normala, adica sa nu duhneasca a prostie.
dar a deschis gura, si misterul a disparut.
"stii niste linii aeriene pe aici?"
primul meu impuls a fost sa ma uit in sus, nu cumva sa cada pe mine liniile aeriene. apoi am zis ca poate o fi vreo camera ascunsa...dar, nu. m-a intrebat din nou.mi-am dat seama, pana la urma, ca saracuta cauta o agentie de bilete.
Comentarii